șliboviță - explicat in DEX

șliboviță (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
ȘLÍBOVIȚĂ, șlibovițe, s. f. Sortiment de rachiu tare de prune. – Din pol. šliwowica, scr. šljiwowica.

șliboviță (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)
șlíboviță (-țe), s. f. – Țuică de prune. – Var. șligoviț. Sb. šljivovica (Scriban), din sl. sliva „prune”, de unde și germ. Sliwowitz › it. slivoviz.

șliboviță (Dicționaru limbii românești, 1939)
șlíboviță f., pl. e (sîrb. šljivovĭca, d. šljiva, sliva, prună. V. tîrnoslivă). Un fel de țuĭcă maĭ bună. – Și sliboviță (?)

șliboviță (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
șlíboviță s. f., g.-d. art. șlíboviței; (porții) pl. șlíbovițe

șliboviță (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
șliboviță f. țuică în butoaie: șliboviță de Banat.

șliboviță (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
ȘLÍBOVIȚĂ, (2) șlibovițe, s. f. 1. Rachiu tare de prune. 2. Porție de șliboviță (1). — Din pol. šliwowica, sb. šljivovica.