șliț (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ȘLIȚ, șlițuri, s. n. 1. Scobitură în formă de șanț, făcută într-o piesă sau intr-un element de construcție.
2. Deschizătură făcută la marginea inferioară sau la mânecile unor obiecte de îmbrăcăminte, având un rol practic sau decorativ. ♦ Deschizătura din față a pantalonilor; prohab. – Din
germ. Schlitz.șliț (Dicționar de arhaisme și regionalisme, 2002)șlíț,
șlíțuri, s.n. (reg.) ferestrău cu dinți mici.
șliț (Dicționar de neologisme, 1986)ȘLIȚ s.n. Deschizătură la spatele sau la partea terminală a mânecilor unei haine. ♦ Deschizătură la partea anterioară a pantalonilor, servind la încheierea pe corp a acestora; prohab. [< germ.
Schlitz].
șliț (Marele dicționar de neologisme, 2000)ȘLIȚ s. n. 1. șanț cu secțiune mică, într-o piesă sau într-un element de construcție. 2. despicătură la spatele sau la partea terminală a mânecilor unei haine ori la partea anterioară a pantalonilor. (< germ.
Schlitz)
șliț (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)șliț (-țuri), s. n. – Crestătură, despicătură.
Germ. Schlitz (Candrea).
șliț (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)șliț s. n.,
pl. șlíțurișliț (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)ȘLIȚ, șlițuri, s. n. 1. Scobitură în formă de șanț, făcută într-o piesă sau într-un element de construcție.
2. Deschizătură făcută la marginea inferioară sau la mânecile unor obiecte de îmbrăcăminte, având un rol practic sau decorativ. ♦ Deschizătura din față a pantalonilor; prohab. — Din
germ. Schlitz.