șlepar (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ȘLEPÁR, șlepari, s. m. Persoană care conduce un șlep. –
Șlep +
suf. -ar.șlepar (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)șlepár s. m.,
pl. șlepárișlepar (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)ȘLEPÁR, șlepari, s. m. Persoană care conduce un șlep. —
Șlep +
suf. -
ar.