șleampăt (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ȘLEÁMPĂT, -Ă adj. v. șlampăt.șleampăt (Dicționar de argou al limbii române, 2007)șleampăt, -ă, șleampeți, -te adj. v.
șlampătșleampăt (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)!șleámpăt (
fam.)
adj. m.,
pl. șleámpeți; f. șleámpătă, pl. șleámpete șleampăt (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)ȘLEÁMPĂT, -Ă, șleampeți, -te, adj. (
Fam.; despre oameni, mai ales despre femei). Neglijent, dezordonat la îmbrăcăminte. [
Var.:
șlámpăt, -ă adj.] —
Cf. germ. S c h l a m p e „femeie neîngrijită”.