șleahtic (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ȘLEÁHTIC, șleahtici, s. m. Persoană care făcea parte dintr-o șleahtă (
2). –
Cf. pol. szlachcic.șleahtic (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)șleáhtic s. m.,
pl. șleáhticișleahtic (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)ȘLEÁHTIC, șleahtici, s. m. Persoană care făcea parte dintr-o șleahtă (
2). —
Cf. pol. szlachcic.