șivoi (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ȘIVÓI s. n. v. șuvoi.șivoi (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)ȘIVÓI s. n. v. șuvoi.șivoĭ (Dicționaru limbii românești, 1939)șivóĭ, șuvoĭ și (Trans. Mold.)
șlóĭ n., pl.
oaĭe (ung.
sió, pîrăŭ lin, infl. d.
povoĭ). Torent, mare șiroĭ de apă (ca cele care se scurg primăvara):
șivoaĭele munților. V.
prival.