șiruleț(Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998) ȘIRULÉȚ,șirulețe, s. n. Diminutiv al lui șir. – Șir + suf. -uleț.
șiruleț(Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005) șiruléț s. n., pl. șiruléțe
șiruleț(Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009) ȘIRULÉȚ,șirulețe, s. n. Diminutiv al lui șir. — Șir + suf. -uleț.