șiritenie (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ȘIRITÉNIE s. f. V. șiretenie2.șiritenie (Dicționaru limbii românești, 1939)șiriténie, V.
tărășenie.șiritenie (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)șiritenie f. șir de întâmplări:
șiritenia povestii ISP. [Lit. șiretul sau firul povestii].
șiritenie (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)ȘIRITÉNIE s. f. v. șiretenie2.