șirincă - explicat in DEX

șirincă (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
ȘIRÍNCĂ, șirinci, s. f. (Reg.) Fâșie îngustă de pământ (arabil); hat, răzor. – Din ucr. šyrynka, rus. șirinka.

șirincă (Dicționar de regionalisme și arhaisme din Maramureș, 2011)
șiríncă, șirinci, (șerincă, șârincă), s.f. – 1. Fâșie îngustă de pământ arabil (comun în Trans.). 2. Basma, năframă, batic (Săpânța, Rona); pândzătură (ALR 1973: 640): „Nu ți-i ruptă șerinca / Că ți-i ruptă inima” (Memoria 2001: 106). Sens exclusiv în Maramureș. 3. Batistă; năfrămucă, jeșcăndău (ALR 1969: 60). – Din ucr. šyrynka, rus. șirinka (DEX).

șirincă (Dicționaru limbii românești, 1939)
șiríncă f., pl. ĭ și e (rut. rus. širinka, basma). Dos. ș. a. Azĭ Maram. Maramă, basma de îmbrobodit: șirince de taftă atîrnă la colțu icoanelor (Ĭorga, Negoț, 61). Șirincă de pămînt, șurină. – Și -ngă. În Bihor și Mold. nord șurincă, șușăniță.

șirincă (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
șiríncă (reg.) s. f., g.-d. art. șiríncii; pl. șirínci

șirincă (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
ȘIRÍNCĂ, șirinci, s. f. (Reg.) Fâșie îngustă de pământ (arabil); hat, răzor. — Din ucr. šyrynka, rus. șirinka.