șiretlic - explicat in DEX

șiretlic (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
ȘIRETLÍC, șiretlicuri, s. n. Procedeu, faptă de om șiret²; truc folosit pentru a înșela buna-credință a cuiva; șmecherie, vicleșug. – Din tc. șirretlik.

șiretlic (Dicționaru limbii românești, 1939)
șiretlíc n., pl. urĭ (turc. șirretlik). Faptă de șiret: șiretlicurile vulpiĭ. – Și șireclíc, -iclíc. Vechĭ și șer-.

șiretlic (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
șiretlíc (-re-tlic) s. n., pl. șiretlícuri

șiretlic (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
șiretlic n. apucătură șireată, vicleșug: o întoarse însă la șiretlic ISP. [Turc. ȘIRRETLIK, șicană].

șiretlic (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
ȘIRETLÍC, șiretlicuri, s. n. Procedeu, faptă de om șiret2; truc folosit pentru a înșela buna-credință a cuiva; șmecherie, vicleșug. — Din tc. șirretlik.