șireglă - explicat in DEX

șireglă (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
ȘIRÉGLĂ, șiregle, s. f. (Reg.) Codârlă (la car sau la căruță). – Din magh. saraglya.

șireglă (Dicționar de arhaisme și regionalisme, 2002)
șiréglă, șirégle, s.f. (reg.) 1. partea de dinapoi a căruței sau carului; codârlă. 2. loitră. 3. grătar pentru nutreț fixat deasupra ieslei, la peretele grajdului. 4. (în forma: șiriglă) deschizătură în peretele grajdului, prin care se dă nutreț vitelor. 5. împletitură de nuiele, în formă de ladă, fixată pe sanie, în care se transportă nutrețul. 6. targă folosită la transportarea pământului, a minereului aurifer etc. 7. năsălie. 8. roabă de transport. 9. capră de lemn pentru transportarea plugului.

șireglă (Dicționaru limbii românești, 1939)
șiréglă, V. șeriglă.

șireglă (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
șiréglă (reg.) (-re-glă) s. f., g.-d. art. șiréglei; pl. șirégle

șireglă (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
ȘIRÉGLĂ, șiregle, s. f. (Reg.) Codârlă (la car sau căruță). — Din magh. saraglya.