șireție(Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998) ȘIREȚÍE,șireții, s. f. (Rar) Șiretenie1. – Șiret2 + suf. -ie.
șireție(Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005) șirețíe (rar) s. f., art. șirețía, g.-d. art. șirețíei; pl. șirețíi, art. șirețíile
șireție(Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009) ȘIREȚÍE,șireții, s. f. (Rar) Șiretenie1. — Șiret2 + suf. -ie.