șirețel(Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998) ȘIREȚÉL,șirețele, s. n. Diminutiv al lui șiret1. – Șiret1 + suf. -el.
șirețel(Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005) șirețél s. n., pl. șirețéle
șirețel(Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009) ȘIREȚÉL,șirețele, s. n. Diminutiv al lui șiret1. — Șiret1 + suf. -el.