șipcă (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ȘÍPCĂ, șipci, s. f. Fiecare dintre bucățile de lemn subțiri și lungi (de formă paralelipipedică) folosite în lucrări de tâmplărie sau de dulgherie. – Din
bg.,
scr. šipka.șipcă (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)șípcă (-ci), s. f. – Lemn subțire și lung de formă paralelipipedică.
Bg.,
sb.,
slov.
šipka, šibka (Tiktin; Candrea), din
sl. šiba. –
Der. șipcui, vb. (a scoate șipci dintr-un trunchi; a umple cu șipci spațiile libere ale unei armături).
șipcă (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)șípcă (-ci), s. f. – Varietate de sturion (Acipenser sturio). –
Var. șip. Rus. šip (Candrea).
șipcă (Dicționaru limbii românești, 1939)șípcă f., pl.
ĭ (bg. sîrb.
šipka, vargă).
Sud. Bucată de scîndură tăĭată în lung, lată de vre-o 2-3 centimetri și lungă de cîțĭ-va metri și care se întrebuințează la tavane tencuite ș. a.
șipcă (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)șípcă s. f.,
g.-d. art. șípcii; pl. șipcișipcă (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)șipcă f. șindrilă. [Serb. ȘIBKA].
șipcă (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)ȘÍPCĂ, șipci, s. f. Fiecare dintre bucățile de lemn subțiri și lungi (de formă paralelipipedică) folosite în lucrări de tâmplărie sau de dulgherie. — Din
bg.,
sb. šipka.