șintoist (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ȘINTOÍST, -Ă, șintoiști, -ste, adj.,
s. m. și
f. (Adept) al șintoismului. – Din
fr. shintoïste.șintoist (Dicționar de neologisme, 1986)ȘINTOÍST, -Ă adj. Referitor la șintoism, propriu șintoismului. //
s.m. și f. Adept al șintoismului. [Pron.
-to-ist, scris și
shintoist. [< fr.
shintoïste].
șintoist (Marele dicționar de neologisme, 2000)ȘINTOÍST, -Ă adj., s. m. f. (adept) al șintoismului. (< fr.
shintoïste)
șintoist (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)șintoíst adj. m.,
s. m.,
pl. șintoíști; adj. f.,
s. f. șintoístă, pl. șintoísteșintoist (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)ȘINTOÍST, -Ă, șintoiști, -ste, adj.,
s. m. și
f. (Adept) al șintoismului. — Din
fr. shintoïste.