șindră(Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998) ȘÍNDRĂ,șindre, s. f. (Reg.) Șindrilă. – Din scr. šindra.
șindră(Dicționaru limbii românești, 1939) șíndră, V. șindilă.
șindră(Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005) șíndră (reg.) s. f., g.-d. art. șíndrei; pl. șíndre
șindră(Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009) ȘÍNDRĂ,șindre, s. f. (Reg.) Șindrilă. — Din sb. šindra.