șinar (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ȘINÁR, șinare, s. n. Cui de fier cu care se fixează șina pe roțile unui vehicul. –
Șină +
suf. -ar.șinar (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)șinár (
pop.)
s. n.,
pl. șináreșinar (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)ȘINÁR, șinare, s. n. (
Pop.) Cui de fier cu care se fixează șina pe roțile unui vehicul. —
Șină +
suf. -
ar.