șiism (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ȘIÍSM s. n. Curent islamic care nu recunoaște întregirea și explicarea Coranului din secolul al IX-lea. – Din
fr. chiisme.șiism (Dicționar de neologisme, 1986)ȘIÍSM s.n. Principal curent musulman, constituind religia de stat în Iran și în Yemen, care nu recunoaște sunna și pe califii sunniți. [Pron.
și-ism. / < fr.
chiism, cf. ar.
șia – lege].
șiism (Marele dicționar de neologisme, 2000)ȘIÍSM s. n. principalul curent musulman, religia de stat în Iran și în Yemen, care nu recunoaște sunna și pe califii sunniți. (< fr.
chiisme)
șiism (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)șiísm s. n.șiism (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)ȘIÍSM, s. n. Curent apărut în islam în a doua jumătate a
sec. VIII, care nu recunoaște sunna, principalul motiv al separării de sunniți fiind acceptarea lui Ali, ginerele lui Mahomed, ca urmaș legitim al acestuia. — Din
fr. chiisme.