șifonabil - explicat in DEX

șifonabil (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
ȘIFONÁBIL, -Ă, șifonabili, -e, adj. (Despre țesături, hârtie, materiale plastice etc.) Care se șifonează ușor. ♦ Fig. (Fam.) Care se supără ușor, care nu știe de glumă; irascibil, țâfnos, susceptibil. – Din fr. chiffonnable.

șifonabil (Dicționar de neologisme, 1986)
ȘIFONÁBIL, -Ă adj. Care se șifonează (ușor). [Cf. fr. chiffonnable].

șifonabil (Marele dicționar de neologisme, 2000)
ȘIFONÁBIL, -Ă adj. care se șifonează (ușor). (< fr. chiffonnable)

șifonabil (Dicționar de argou al limbii române, 2007)
șifonabil, -ă, șifonabili, -e adj. care se supără ușor, care nu știe de glumă; irascibil, țâfnos, susceptibil

șifonabil (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
șifonábil adj. m., pl. șifonábili; f. șifonábilă, pl. șifonábile

șifonabil (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
ȘIFONÁBIL, -Ă, șifonabili, -e, adj. (Despre țesături, hârtie, materiale plastice etc.). Care se șifonează ușor. ♦ Fig. (Fam.) Care se supără ușor, care nu știe de glumă; irascibil, țâfnos, susceptibil. — Din fr. chiffonnable.