șicanator - explicat in DEX

șicanator (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
ȘICANATÓR, -OÁRE, șicanatori, -oare, adj. (Rar) Care șicanează, căruia îi place să sâcâie pe cineva pentru lucruri de nimic; sâcâitor. – Șicana + suf. -tor.

șicanator (Dicționar de neologisme, 1986)
ȘICANATÓR, -OÁRE adj. Care șicanează, căruia îi place să șicaneze; șicanier. [< șicana + -tor, după fr. chicaneur].

șicanator (Marele dicționar de neologisme, 2000)
ȘICANATÓR, -OÁRE adj., s. m. f. (cel) care șicanează, căruia îi place să șicaneze. (după fr. chicaneur)

șicanator (Dicționaru limbii românești, 1939)
*șicanatór, -oáre adj. Care șicanează, ĭubitor de șicană: uniĭ avocațĭ îs șicanatorĭ.

șicanator (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
șicanatór adj. m., pl. șicanatóri; f. sg. și pl. șicanatoáre

șicanator (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
șicanator a. și m. care șicanează, cui place a șicana.

șicanator (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
ȘICANATÓR, -OÁRE, șicanatori, -oare, adj. Care șicanează, căruia îi place să sâcâie pe cineva pentru lucruri de nimic; sâcâitor. — Șicana + suf. -tor.