șițui (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ȘIȚUÍ, șițuiesc, vb. IV.
Tranz. A acoperi cu șiță o casă. –
Șiță +
suf. -ui.șițui (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)șițuí (a ~) (
reg.)
vb.,
ind. prez. 1
sg. și 3
pl. șițuiésc, imperf. 3
sg. șițuiá; conj. prez. 3
să șițuiáscă șițui (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)ȘIȚUÍ, șițuiesc, vb. IV.
Tranz. (
Reg.) A acoperi cu șiță o casă. —
Șiță +
suf. -
ui.