șiștar (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ȘIȘTÁR, șiștare, s. n. Vas de lemn sau de metal cu toartă, cu gura mai largă decât baza, folosit mai ales pentru muls laptele. [
Var.: (
reg.)
șistár s. n.] – Din
sl. šestarŭ.șiștar (Dicționar de arhaisme și regionalisme, 2002)șiștár, șiștáre, s.n. (reg.) unealtă asemănătoare cu compasul, folosită în rotărie; șișteală, șistoare.
șiștar (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)șiștár (-re), s. n. – Căldare, vas pentru muls. –
Var. Trans. șuștar. Lat. sextarius, prin intermediul
sl. šestarŭ (Miklosich,
Slaw. Elem., 53; Cihac, II, 398; Conev; Tiktin;
cf. REW 7887).
șiștar (Dicționaru limbii românești, 1939)șiștár, șuștár și
șitár n., pl.
e (vsl.
šestarŭ, d. lat.
sextarius, a șesea [!] parte din
congius, o măsură p. lichide). Doniță de muls orĭ de strîns zeru scurs din caș.
șiștar (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)șiștár s. n.,
pl. șiștáreșiștar (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)șiștar n. găleată de muls oile. [Slav. SESTARŬ (din lat. SEXTARIUS)].
șiștar (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)ȘIȘTÁR, șiștare, s. n. Vas de lemn sau de metal cu toartă, cu gura mai largă decât baza, folosit mai ales pentru muls laptele. [
Var.: (
reg.)
șistár s. n.] — Din
sl. šestarŭ.