șiștărel(Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998) ȘIȘTĂRÉL,șiștărele, s. n. Diminutiv al lui șiștar. – Șiștar + suf. -el.
șiștărel(Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005) șiștărél s. n., pl. șiștăréle
șiștărel(Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009) ȘIȘTĂRÉL,șistărele, s. n. Diminutiv al lui șiștar. — Șiștar + suf. -el.