șfichiui - explicat in DEX

șfichiui (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
ȘFICHIUÍ, șfichiuiesc, vb. IV. Tranz. A atinge cu șfichiul (II 1), a lovi scurt; p. ext. a biciui, a plesni. ♦ Fig. A înțepa cu vorba, a ironiza, a persifla. [Pr.: -chiu-i] – Șfichi + suf. -ui.

șfichiui (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
șfichiuí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. șfichiuiésc, imperf. 3 sg. sfichiuiá; conj. prez. 3 să sfichiuiáscă

șfichiui (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
ȘFICHIUÍ, șfichiuiesc, vb. IV. Tranz. A atinge cu șfichiul (II 1), a lovi scurt; p. ext. a biciui, a plesni. ♦ Fig. A înțepa cu vorba, a ironiza, a persifla. — Șfichi + suf. -ui.