șfară - explicat in DEX

șfară (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
ȘFÁRĂ¹ s. f. v. sfară.

șfară (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
ȘFÁRĂ² s. f. v. sfoară.

șfară (Dicționar de regionalisme și arhaisme din Maramureș, 2011)
șfáră, s.f. – Sfoară, funie: „Nu trebe mai mare șfară / Ca străină dusă-n țară; / Nu trebe mai mare fune / Ca străină dusă-n lume” (Calendar 1980: 88). – Din sfoară (< sl. sǔvora).

șfară (Dicționaru limbii românești, 1939)
1) șfáră, V. sfoară.

șfară (Dicționaru limbii românești, 1939)
2) șfáră, V. sfară 1.

șfară (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
șfară f. Mold. sfoară: o șfară de mătase; fig. tot m’a tras pe șfară CR.

șfară (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
ȘFÁRĂ¹ s. f. v. sfară.

șfară (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
ȘFÁRĂ² s. f. v. sfoară.