șfăițuire (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ȘFĂIȚUÍRE, șfăițuiri, s. f. Procedeu de sudare în care piesele de sudat sunt încălzite în forjă sau în cuptor și apoi ciocănite sau presate. – După
germ. Schweisserei.șfăițuire (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)șfăițuíre s. f.,
g.-d. art. șfăițuírii; pl. sfăițuírișfăițuire (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)ȘFĂIȚUÍRE, șfăițuiri, s. f. Procedeu de sudare în care piesele de sudat sunt încălzite în forjă sau în cuptor și apoi ciocănite sau presate. — După
germ. Schweisserei.