șeverui (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ȘEVERUÍ, șeveruiesc, vb. IV.
Tranz. A netezi flancurile dinților roților dințate necălite. –
Șever +
suf. -ui.șeverui (Marele dicționar de neologisme, 2000)ȘEVERUÍ vb. tr. a netezi fin flancurile roților dințate necălite. (după engl.
shaving)
șeverui (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)șeveruí (a ~) vb.,
ind. prez. 1
sg. și 3
pl. șeveruiésc, imperf. 3
sg. șeveruiá; conj. prez. 3
să șeveruiáscășeverui (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)ȘEVERUÍ, șeveruiesc, vb. IV.
Tranz. A netezi flancurile dinților de la roțile dințate necălite. —
Șever +
suf. -
ui.