șeuliță(Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998) ȘEULÍȚĂ,șeulițe, s. f. (Pop.) Șeluță. [Pr.: șe-u-] – Șa + suf. -uliță.
șeuliță(Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005) șeulíță (pop.) (șe-u-) s. f., g.-d. art. șeulíței; pl. șeulíțe
șeuliță(Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009) ȘEULÍȚĂ,șeulițe, s. f. (Pop.) Șeluță. [Pr.: șe-u-] — Șa + suf. -uliță.