șeuaș (Dicționar de arhaisme și regionalisme, 2002)șeuáș,
șeuáși, s.m. (reg.)
1. cal de șa.
2. partea dinapoi a șelei.
3. spinare (la cal).
șeŭaș (Dicționaru limbii românești, 1939)șeŭáș, -ă adj. (d.
șea, șa). Care poartă șeaŭa, de călărie:
cal șeŭaș (ca calu din stînga la tun). S. n., pl.
e. Mold. (Pop.
șăŭaș). Coada șeleĭ (oblînc).