șeruitor - explicat in DEX

șeruitor (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
ȘERUITÓR, șeruitoare, s. n. Cuțit folosit în tăbăcărie la răzuirea resturilor de carne de pe pieile jupuite. [Pr.: -ru-i-] – Șerui + suf. -tor.

șeruitor (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
șeruitór¹ (persoană) (-ru-i-) s. m., pl. șeruitóri

șeruitor (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
șeruitór² (instrument) (-ru-i-) s. n., pl. șeruitoáre

șeruitor (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
ȘERUITÓR, șeruitoare, s. n. Cuțit folosit în tăbăcărie la răzuirea resturilor de came de pe pieile jupuite. [ Pr.: -ru-i-] — Șerui + suf. -tor.