șerui - explicat in DEX

șerui (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
ȘERUÍ, șeruiesc, vb. IV. Tranz. A curăța resturile de carne de pe o piele jupuită, înainte de a o pune la argăseală; a descărna. – Din germ. scharren.

șerui (Dicționar de arhaisme și regionalisme, 2002)
șeruí, șeruiésc, vb. IV (înv.) 1. a zugrăvi, a picta; a desena. 2. a înfățișa în scris.

șerui (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)
șeruí (-ésc, -ít), vb. – A picta, a reprezenta. Sl. šerovati „a colora” (Tiktin). Sec. XVII, înv. – Der. șeruitură, s. f. (pictură; portret), înv.

șerui (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)
șeruí (-uésc, -ít), vb. – A rade părul de pe o piele neargăsită. Germ. scheeren.

șerui (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
șeruí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. șeruiésc, imperf. 3 sg. șeruiá; conj. prez. 3 să șeruiáscă

șerui (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
ȘERUÍ, șeruiesc, vb. IV. Tranz. A curăța resturile de came de pe o piele jupuită, înainte de a o pune la argăseală; a descărna. — Din germ. scharren.