șerpuitură (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ȘERPUITÚRĂ, șerpuituri, s. f. Fiecare dintre cotiturile unui drum, ale unui curs de apă etc.; sinuozitate, cotitură. [
Pr.:
-pu-i-] –
Șerpui +
suf. -tură.șerpuitură (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)șerpuitúră (-pu-i-) s. f.,
g.-d. art. șerpuitúrii; pl. șerpuitúrișerpuitură (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)ȘERPUITÚRĂ, șerpuituri, s. f. Fiecare dintre cotiturile unui drum, ale unui curs de apă etc.; sinuozitate, cotitură. [
Pr.: -
pu-i-] —
Șerpui +
suf. -
tură.