șerpuială(Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998) ȘERPUIÁLĂ,șerpuieli, s. f. (Rar) Șerpuire. [Pr.: -pu-ia-] – Șerpui + suf. -eală.
șerpuială(Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005) șerpuiálă s. f., g.-d. art. șerpuiélii; pl. șerpuiéli
șerpuială(Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009) ȘERPUIÁLĂ,șerpuieli, s. f. Șerpuire. [Pr.: -pu-ia-] — Șerpui + suf. -eală.