șerpușor (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ȘERPUȘÓR, șerpușori, s. m. Plantă erbacee cu ramuri drepte, cu tulpina târâtoare, cu frunze mici, înguste, păroase și ascuțite, dispuse în formă de evantai
(Lycopodium complanatum). –
Șarpe +
suf. -ușor.șerpușor (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)șerpușór s. m.,
pl. șerpușórișerpușor (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)ȘERPUȘOR, șerpușori, s. m. Plantă erbacee cu ramuri drepte, cu tulpina târâtoare, cu frunze mici, înguste, păroase și ascuțite, dispuse în formă de evantai (
Lycopodium complanatum). —
Șarpe +
suf. -
ușor.