șerpiu(Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998) ȘERPÍU, -ÍE,șerpii, adj. (Rar) Șerpesc. – Șarpe + suf. -iu.
șerpiu(Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005) șerpíu (rar) adj. m., f. șerpíe; pl. m. și f. șerpíi
șerpiu(Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929) șerpiu a. șerpesc: ochii cei șerpii și crunți AL.
șerpiu(Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009) ȘERPÍU, -ÍE,șerpii, adj. (Rar) Șerpesc. — Șarpe + suf. -iu.