șerpesc (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ȘERPÉSC, -EÁSCĂ, șerpești, adj. Care aparține șarpelui, referitor la șarpe, ca de șarpe, în formă de șarpe. ♦
Fig. (Despre ochi sau priviri) Ager, pătrunzător;
p. ext. lipsit de sinceritate. ♦
Fig. Rău, perfid, viclean, înveninat. –
Șarpe +
suf. -esc.șerpesc (Dicționaru limbii românești, 1939)șerpésc, -eáscă adj. (d.
șerpe). De șarpe.
șerpesc (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)șerpésc adj. m.,
f. șerpeáscă; pl. m. și
f. șerpéștișerpesc (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)șerpesc a. de șarpe:
ochi șerpești, ageri și pătrunzători.
șerpesc (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)ȘERPÉSC, -EÁSCĂ, șerpești, adj. Care aparține șarpelui, referitor la șarpe, ca de șarpe, în formă de șarpe. ♦
Fig. (Despre ochi sau priviri) Ager, pătrunzător;
p. ext. lipsit de sinceritate. ♦
Fig. Rău, perfid, viclean, înveninat. —
Șarpe +
suf. -
esc.