șerif (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ȘERÍF1, șerifi, s. m. Prinț arab socotit urmaș al lui Mahomed. – Din
tc. șerif, fr. chérif.șerif (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ȘERÍF2, șerifi, s. m. Funcționar administrativ din Anglia sau din Statele Unite ale Americii, însărcinat cu menținerea ordinii într-un district sau comitat, având în anumite cazuri și puteri judecătorești. – Din
engl. sheriff.șerif (Dicționar de neologisme, 1986)ȘERÍF1 s.m. Prinț arab sau maur, socotit descendent al lui Mahomed. [< fr.
chérif, cf. ar.
șarif – nobil].
șerif (Dicționar de neologisme, 1986)ȘERÍF2 s.m. 1. (
În Anglia și S.U.A.) Funcționar administrativ învestit cu menținerea ordinii, perceperea impozitelor etc.
2. (
În Scoția) Judecătorul cel mai înalt în grad într-un district sau într-un comitat. [Acc. și
șérif. / < engl.
sheriff, cf. fr.
shérif].
șerif (Marele dicționar de neologisme, 2000)ȘERÍF s. m. 1. funcționar administrativ în Anglia și SUA învestit cu menținerea ordinii, perceperea impozitelor etc. 2. (în Scoția) judecătorul cel mai înalt în grad într-un district sau comitat. (< engl.
sheriff, fr.
shériff)
șerif (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)șeríf (-fi), s. m. – Prinț
arab. Fr. chérif.șerif (Dicționaru limbii românești, 1939)1) *șeríf m. (ar.
šarif, turc.
șerif, ilustru, sfînt). Titlu dat urmașilor luĭ Mohamet. Principe la Arabĭ și Maurĭ.
șerif (Dicționaru limbii românești, 1939)2) *șeríf m. (engl.
sheriff). Guvernator (anual și fără leafă) al unuĭ comitat în Anglia.
șerif (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)șeríf s. m.,
pl. șerífișerif (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)ȘERÍF1, șerifi, s. m. Prinț arab socotit descendent al lui Mohamed. — Din
tc. șerif, fr. chérif.