șerfui (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ȘERFUÍ, șerfuiesc, vb. IV.
Tranz. A subția marginea pieilor în timpul confecționării, pentru ca acestea să poată fi îndoite, suprapuse sau cusute. – Din
germ. schärfen „a ascuți”.
șerfui (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)șerfuí (a ~) vb.,
ind. prez. 1
sg. și 3
pl. șerfuiésc, imperf. 3
sg. șerfuiá; conj. prez. 3
să șerfuiáscășerfui (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)ȘERFUÍ, șerfuiesc, vb. IV.
Tranz. A subția marginea pieilor în timpul confecționării, pentru ca acestea să poată fi îndoite, suprapuse sau cusute. — Din
germ. schärfen „a ascuți”.