șeptel - explicat in DEX

șeptel (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
ȘEPTÉL, șepteluri, s. n. Totalitatea animalelor domestice crescute într-o gospodărie, într-o comună, într-o țară (pentru a obține un beneficiu economic). – Din fr. cheptel.

șeptel (Dicționar de neologisme, 1986)
ȘEPTÉL s.n. Numărul total al animalelor domestice ale unei țări, ale unei regiuni, ale unei gospodării etc. [< fr. cheptel, cf. lat. capitale – ceea ce este principal într-o avuție].

șeptel (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
șeptél s. n., pl. șeptéluri

șeptel (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
ȘEPTÉL, septeluri, s. n. Totalitatea animalelor domestice sau numai a celor de o anumită specie dintr-o țară, regiune sau gospodărie. — Din fr. cheptel.