șenilat (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ȘENILÁT, -Ă, șenilați, -te, adj. (Despre autovehicule) Cu șenile. – Din
fr. chenillé.șenilat (Dicționar de neologisme, 1986)ȘENILÁT, -Ă adj., s.n. (Autovehicul) care rulează cu ajutorul șenilelor. [< fr.
chenillé].
șenilat (Marele dicționar de neologisme, 2000)ȘENILÁT, -Ă adj., s. n. (autohevicul) cu șenile. (< fr.
chenillé)
șenilat (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)ȘENILÁT, -Ă, șenilați, -te, adj. (Despre autovehicule) Cu șenile. — Din
fr. chenillé.