șemizetă (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ȘEMIZÉTĂ, șemizete, s. f. (Rar) Bluză femeiască simplă, cu croială asemănătoare cu cea a cămășilor bărbătești. – Din
fr. chemisette.șemizetă (Dicționar de neologisme, 1986)ȘEMIZÉTĂ s.f. Bluză femeiască simplă, ușoară, cu sau fără mâneci. [< fr.
chemisette].
șemizetă (Marele dicționar de neologisme, 2000)ȘEMIZÉTĂ s. f. bluză femeiască simplă, ușoară, cu sau fără mâneci. (< fr.
chemisette)
șemizetă (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)șemizétă (-te), s. f. –
1. Cămașă cu mîneci scurte. –
2. Bluză.
Fr. chemisette. La Filimon cu forma
șimizet, înv.șemizetă (Dicționaru limbii românești, 1939)*șemizétă f., pl.
e (fr.
chemisette, cămășuță. V.
camizolă).
Barb. Bluză femeiască neajustată pe trup. – La Flm.
semizét (după pron. ngr.), pl.
urĭ, „partea de la pept [!] a bluzeĭ femeĭeștĭ”. V.
stan.șemizetă (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)șemizétă (
înv.)
s. f.,
g.-d. art. șemizétei; pl. șemizéteșemizetă (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)ȘEMIZÉTĂ, șemizete, s. f. (Astăzi rar) Bluză femeiască simplă, cu croială asemănătoare cu cea a cămășilor bărbătești. — Din
fr. chemisette.