șelar (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ȘELÁR, șelari, s. m. Persoană care confecționează (și vinde) șei sau alte obiecte de harnașament. –
Șa +
suf. -ar.șelar (Dicționaru limbii românești, 1939)șelár m. (d.
șea, șele). Cel ce face saŭ vinde șele, curele, hamurĭ ș. a.
șelar (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)șelár s. m.,
pl. șelárișelar (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)șelar m. cel ce face și vinde șele.
șelar (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)ȘELÁR, șelari, s. m. Persoană care confecționează (și vinde) șei sau alte obiecte de harnașament. —
Șa +
suf. -
ar.