șefie (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ȘEFÍE, șefii, s. f. Demnitate, rang, funcție de șef (
1); conducere, direcție; timpul cât cineva deține această funcție. –
Șef +
suf. -ie.șefie (Dicționaru limbii românești, 1939)*șefíe f. (d.
șef). Calitatea de a fi șef:
șefia partiduluĭ.șefie (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)șefíe s. f.,
art. șefía, g.-d. art. șefíei; pl. șefíi, art. șefíileșefie (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)șefie f. direcțiune:
șefia partidului.șefie (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)ȘEFÍE, șefii, s. f. Demnitate, rang, funcție de șef (
1); conducere, direcție; timpul cât cineva deține această fimeție. —
Șef +
suf. -
ie.