ședințomanie (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ȘEDINȚOMANÍE s. f. (
Ir.) Practică, obicei de a convoca multe ședințe (
1), de a prelungi în mod excesiv discuțiile din cadrul acestora. –
Ședință + manie.ședințomanie (Dicționar de neologisme, 1986)ȘEDINȚOMANÍE s.f. (
Peior.) Mania ședințelor. [<
ședință +
manie].
ședințomanie (Dicționar de argou al limbii române, 2007)ședințomanie s. f. sg. obiceiul de a convoca multe ședințe, de a prelungi în mod excesiv discuțiile din cadrul acestora
ședințomanie (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)ședințomaníe s. f.,
art. ședințomanía, g.-d. ședințomaníi, art. ședințomaníeiședințomanie (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)ȘEDINȚOMANÍE, s. f. (Ir,). Practică, obicei de a convoca multe ședințe (
1), de a prelungi în mod excesiv discuțiile din cadrul acestora. —
Ședință +
manie.