ședință (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ȘEDÍNȚĂ, ședințe, s. f. 1. Adunare organizată a membrilor unui corp constituit, a unui colectiv, a personalului unei întreprinderi, al unei instituții, pentru a discuta, pentru a dezbate și a hotărî ceva. ♦ Dezbatere a unei cauze în fața unei instanțe judecătorești.
2. Interval de timp în care se face o expunere, se execută o acțiune, se aplică un tratament medical etc. –
Ședea +
suf. -ință (după
fr. séance).
ședință (Dicționar de neologisme, 1986)ȘEDÍNȚĂ s.f. Adunare organizată a unui colectiv pentru a discuta și a lua unele hotărâri privitoare la anumite probleme. ♦ Fiecare dintre perioadele de timp neîntrerupte în care se execută o activitate, se aplică unui bolnav un anumit tratament cu ajutorul unor aparate speciale etc. [<
ședea, după fr.
séance].
ședință (Marele dicționar de neologisme, 2000)ȘEDÍNȚĂ s. f. adunare organizată a unui colectiv pentru a discuta și a lua unele hotărâri privitoare la anumite probleme. ◊ fiecare dintre perioadele de timp neîntrerupte în care se execută o activitate, se aplică unui bolnav un anumit tratament cu ajutorul unor aparate speciale etc. (după fr.
séance)
ședință (Dicționaru limbii românești, 1939)*ședínță f., pl.
e (d.
șed cu suf.
-ință, după fr.
séance. V.
șezătoare, sediŭ). Adunarea unor membri aĭ uneĭ societățĭ supt [!] un prezident:
societatea a ținut ședință, a ridicat ședința. Timpu cît durează această adunare (în ziŭa ceĭa):
ședință agitată. Timpu cît pozezĭ înaintea unuĭ pictor:
ĭ-a făcut portretu în opt ședințe. V.
șezătoare.ședință (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)ședínță s. f.,
g.-d. art. ședínței; pl. ședínțeședință (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)ședință f.
1. ocuparea locului său într’o adunare;
2. totalul persoanelor cari iau parte la o adunare;
3. timp ce trece la o deliberațiune:
ședințele Camerei, ședințele Senatului.ședință (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)ȘEDÍNȚĂ, ședințe, s. f. 1. Adunare organizată a membrilor unui corp constituit, a unui colectiv, a personalului unei întreprinderi, al unei instituții, pentru a discuta, pentru a dezbate și a hotărî ceva. ♦ Dezbatere a unei cauze în fața instanței judecătorești.
2. Interval de timp în care se face o expunere, se execută o acțiune, se aplică un tratament medical etc. —
Ședea +
suf. -
ință (după
fr. séance).