șea (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ȘEA s. f. v. șa.șea (Dicționaru limbii românești, 1939)șea f. V.
șa.șea (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)șea f.
1. (pl.
șele) un fel de scaun ce se pune în spinarea calului pentru înlesnirea călărețului:
încălecai p’o șea și vă spusei dumniavoastră așa ! e sfârșitul stereotip al basmelor;
2. pl. V.
șeale. [Lat. SELLA].
șea (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)ȘEA s. f. v. șa.