școlar - explicat in DEX

școlar (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
ȘCOLÁR, -Ă, școlari, -e, s. m., adj. 1. S. m. Elev al unei școli (1). 2. Adj. Care ține de școală (1), privitor la școală sau la școlari (1). – Școală + suf. -ar.

școlar (Marele dicționar de neologisme, 2000)
ȘCOLÁR, -Ă I. adj. referitor la școală; propriu învățământului. II. s. m. elev. (după fr. scolaire)

școlar (Dicționar de argou al limbii române, 2007)
școlar s. m. sg. (tox.) codeină.

școlar (Dicționaru limbii românești, 1939)
1) școlár m. (d. școală; sîrb. školar, rus. rut. školĕár, pol. szkolarz, fr. écolier). Elev de școală (maĭ des elev). – Fem. -ăriță. – Mold. Pop. și școler, fem. -eriță.

școlar (Dicționaru limbii românești, 1939)
2) școlár, -ă adj. (lat. scholaris, fr. scolaire cu ș din școală). De școală, scolastic: an, revizor școlar; cărțĭ școláre. – Maĭ rar, noŭ, și scolar.

școlar (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
școlár¹ adj. m., pl. școlári; f. școláră, pl. școláre

școlar (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
școlár² s. m., pl. școlári

școlar (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
școlar m. cel ce merge la școală.

școlar (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
ȘCOLÁR, -Ă, școlari, -e, s. m., adj. 1. S. m. Elev al unei școli (1). 2. Adj. Care ține de școală (1), privitor la școală sau la școlari (1). — Școală + suf. -ar.