școlăresc - explicat in DEX

școlăresc (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
ȘCOLĂRÉSC, -EASCĂ, școlărești, adj. De școală (1) sau de școlar (1), caracteristic școlii sau școlarilor. ♦ Fig. (Cam) naiv, lipsit de maturitate, copilăresc. – Școlar + suf. -esc.

școlăresc (Dicționaru limbii românești, 1939)
1) școlărésc, -eáscă adj. (d. școlar). Relativ la școlarĭ: disciplină școlărească.

școlăresc (Dicționaru limbii românești, 1939)
2) școlărésc v. intr. (d. școlar). Fam. Trăĭesc ca școlar: mulțĭ anĭ a școlărit pîn´a ajuns aicĭ !

școlăresc (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
școlărésc adj. m., f. școlăreáscă; pl. m. și f. școlăréști

școlăresc (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
școlăresc a. ce ține de școlar.

școlăresc (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
ȘCOLĂRÉSC, -EÁSCĂ, școlărești, adj. De școală (1) sau de școlar (1), caracteristic școlii sau școlarilor. ♦ Fig. (Cam) naiv, lipsit de maturitate, copilăresc. — Școlar + suf. -esc.