școală (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ȘCOÁLĂ, școli, s. f. 1. Instituție de învățământ public, unde se predau elementele de bază ale principalelor discipline;
p. ext. activitate legată de această instituție; învățătură, învățământ. ♦ Localul, clădirea în care este instalată și funcționează instituția de mai sus. ♦ Totalitatea elevilor și a cadrelor didactice dintr-o asemenea instituție de învățământ.
2. Fig. Izvor, sursă de cunoștințe, de învățături; mijloc, sistem de instruire într-un anumit domeniu;
p. ext. învățătură, experiență dobândită pe această cale.
3. Fig. Curent, mișcare științifică, literară, artistică etc. care grupează în jurul ei numeroși adepți; baza teoretică a acestei mișcări. ◊
Expr. A face școală = a avea un număr de adepți. – Din
bg.,
scr.,
rus. škola, pol. skola.școală (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)școálă (șcóli), s. f. – Instituție de învățămînt. –
Mr. sculie, scul’ó, megl. sculó. Lat. schola, prin intermediul
sl. škola (Densusianu,
Rom., XXXIII, 285; Densusianu,
GS, VI, 363),
cf. bg.,
sb. škola, pol. szkola, mag. iskola ›
var. Trans. ișcoală (Treml.,
Magyar nyelvör, XXIX, 25; Gáldi,
Dict., 167). Dialectele, din
ngr. Der. școlar, adj. (privitor la școală);
școlar, s. m. (elev);
școlăriță, s. f. (elevă);
școlăresc, adj. (școlar);
școlărește, adv. (ca elevii);
școlări, vb. (a studia, a învăța la școală);
școlăret, s. n. (grup de elevi);
școler(iu), s. m. (
Trans., elev),
cf. germ. Schüller. Din
rom. provine
bg. školar (Capidan,
Raporturile, 234).
școală (Dicționaru limbii românești, 1939)școálă f., pl.
e și
școlĭ (sîrb. bg. rus
škóla, d. it.
scuola [ven.
scola], lat.
schŏla, d. vgr.
sholé, ngr.
sholion; pol.
szkola, ung.
iskola, germ.
schule, fr.
école). Așezămînt de învățătură:
școală primară, secundară, superioară. Localu în care se adună eleviĭ ca să primească învățătura:
o școală bine ventilată. Eleviĭ acestuĭ local:
școala a ĭeșit la paradă. Învățămînt, instrucțiune, cultură:
biserica și școala. Învățătură, doctrină, sistemă:
școala luĭ Platone. Totalitatea adepților uneĭ doctrine filosofice [!], literare, artistice saŭ politice:
școala romantică (romanticiĭ). Fig. Întîmplărĭ saŭ suferințe care te învață minte:
la școala sărăciiĭ a învățat economia.școală (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)școálă s. f.,
g.-d. art. șcólii; pl. școlișcoală (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)școală f.
1. așezământ unde copiii învață a citi, scrie și socoti:
fiecare cătun să-și aibe școala sa; 2. școală înaltă unde se învață litere, științe, arte:
Școala de finanțe; 3. localul școalei:
școala trebue să fie bine aerisită; 4. toți elevii unei școale:
școala întreagă îl iubește; 5. complexul sistemei de învățământ al unei țări:
școala și biserica; 6. doctrină particulară unui filozof:
școala lui Pitagora; 7. clasă de scriitori sau de artiști care lucrează după aceleași principii:
școala romantică; 8. fig. ceeace dă experiența:
s’a format la școala nenorocirii. [Lat. SCHOLA (influențat de serb. ȘKOLA, ori de ung. ISKOLA): vorbă datorită cărturarilor ardeleni, în Ungaria înființându-se școale românești (sec. XVIII-lea) mai înainte decât în România, unde primii dascăli (ca Gheorghe Lazăr) venise de peste munți]. V.
Nume proprii.școală (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)Școală f. În România sunt scoale primare, secundare (licee, gimnazii, medii, normale, comerciale, de agricultură, profesionale), și scoale
superioare sau
speciale. Depind de: MINISTERUL DE INSTRUCȚIUNE:
Școale normale (în București și în toate orașele mari din țară și din provinciile alipite) pentru formarea institutorilor și învățătorilor rurali;
Școale medii (în orașele din Transilvania) cu program unitar;
Școale profesionale (de gradul l-iu și al II-lea);
Școale comerciale (elementare și superioare), vre-o 45 în toată țara;
Școale de meserii (inferioare, superioare), vre-o 90 în tot coprinsul țării;
Școale de menaj (trei în București și câteva în restul țării);
Școale centrale de fete (București, Iași, Craiova),
Școala liberă de științe politice din București pentru tinerii cari vor să intre în administrațiunile politice. MINISTERUL DE CULTE:
Seminarii, pentru formarea viitorilor preoți (în număr de 9 în vechiul Regat, din care unul muzulman la Megidie);
Școale de Arte-frumoase (București, Iași), pentru învățământul picturei, sculpturei;
Școala de arhitectură din București; Conservatorul de muzică și de artă dramatică din București, Iași si Cluj. MINISTERUL DE RĂZBOIU:
Școala militară de infanterie și administrație (din București și Sibiu), destinată a forma ofițeri de infanterie și de administrațiune;
Școala de cavalerie (din Târgoviște), pentru formarea de ofițeri de cavalerie;
Școala de artilerie (din București), destinată a forma ofițeri de artilerie;
Școala de geniu (din București);
Școala de marină (din Galați), pentru formarea ofițerilor de marină;
Școala elevilor guarzi de artilerie și geniu (din București);
Scoale militare (licee militare) din Craiova, Ploiești, Roman, Bistrița, Mănăstirea Dealului; etc.;
Școala de pirotehnie (din București), formează practiciani pentru confecționarea de explozibile de războiu;
Școala superioară de răsboiu, are de scop a forma ofițeri de Stat-major;
Școala de cartografie, pe lângă serviciul geografic al armatei;
Institutul medico-militar (din București și Cluj), formează medici pentru armată:
Aeronautica din București. MINISTERUL AGRICULTUREI ȘI DOMENIILOR:
Școala agronomică din București;
Școala superioară de silvicultură dela Brănești;
Școala de brigadieri dela Brănești și dela Căluț;
Școala silvică din Temișoara și Gurghiu;
Școala superioară de agricultură dela Herestrău;
Școala medie de agricultură, dela Roman;
Școala inferioară de agricultură (din Lugoj, Turda, Bolgrad, Suceava și alte localități);
Școala de viticultură dela Ighiu, Chișinău, etc.;
Școală inferioară de agricultură și silvicultură, din Alexandria, Armășești, Nucet, Odobești, R.-Sărat și Strehareț;
Școala elementară de agricultură și viticultură din Filiaș și alte 14 localități;
Școala de economie casnică dela Cocioc, Cluj și alte 11 localități;
Școala de grădinărie dela Curtea de Argeș, Turda, Dărmănești;
Academia de agricultură din Cluj;
Școala de pomicultură și apicolă din Baia-mare;
Școala tehnică de instrumente agricole din Iași. MINISTERUL COMERȚULUI ȘI INDUSTRIEI:
Școale inferioare de meserii (în diverse localități) și
Școale de meserii (7 în Basarabia);
Școala de sericultură și țesătorie din București;
Școala de industrie casnică din Bârlad, Babadag, Chișinău;
Academia de înalte Studii comerciale și industriale din București;
Școala de maeștri sondari din Câmpina;
Școala industrială de adulți din Câmpina;
Școli industriale, Bursa muncii din București;
Institutul geologic din București. MINISTERUL DE LUCRĂRI PUBLICE:
Școala politehnică din București și Temișoara, pentru formarea de ingineri;
Școala de conductori de lucrări publice din București, Cluj, Cernăuți, Chișinău. MINISTERUL COMUNICAȚIUNILOR:
Școala specială de mișcare a căilor ferate și
Școala de telegrafie din București;
Liceul Poștei din Capitală, pentru fiii funcționarilor acestei instituțiuni (desființat);
Școlile magazinerilor a căilor ferate române. MINISTERUL SĂNĂTĂTII PUBLICE, AL MUNCII ȘI OCROTIRILOR SOCIALE:
Școala de farmacie din București;
Școala de moșit din București și Iași;
Școala de ucenici din București;
Școala practică de comerț din București;
Școala de constructori.școală (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)ȘCOÁLĂ, școli, s. f. 1. Instituție de învățământ public unde se predau elementele de bază ale principalelor discipline; ◊
p. ext. activitate legată de acestă instituție; învățătură, învățământ. ♦ Localul, clădirea în care este instalată și funcționează instituția de mai sus. ♦ Totalitatea elevilor și a cadrelor didactice dintr-o asemenea instituție de învățământ.
2. Fig. Izvor, sursă de cunoștințe, de învățături; mijloc, sistem de instruire într-un anumit domeniu;
p. ext. învățătură, experiență dobândită pe această cale.
3. Fig. Curent, mișcare științifică, literară, artistică etc. care grupează în jurul ei numeroși adepți; baza teoretică a acestei mișcări. ◊
Expr. A face școală = a avea un număr de adepți. — Din
bg.,
sb.,
rus. škola, pol. skola.