șchiopenie (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ȘCHIOPÉNIE, șchiopenii, s. f. (Rar) Starea celui șchiop (
1); mers caracteristic celui șchiop. –
Șchiop +
suf. -enie.șchiopenie (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)șchiopénie (rar)
(-ni-e) s. f.,
art. șchiopénia (-ni-a), g.-d. șchiopénii, art. șchiopénieișchiopenie (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)ȘCHIOPÉNIE s. f. (Rar) Starea celui șchiop (
1); mers carateristic celui șchiop. —
Șchiop +
suf. -
nie.